Misterul nopții într-un zâmbet tăcut

joi, 31 iulie 2025

Pe cer coboară visul liniștit,
Cu pași de dor tăcut și răvășit.
În crini de noapte, totul e stingher,
Se naște-n noi al stelelor mister.

Un zâmbet blând s-aprinde lin pe față,
Ca luna plină, caldă și măreață.
Ascunde-n el un vis neînceput,
Cu taine ce rămân în noi tăcut.

Sub ramuri vechi, iubirea ne-a cuprins,
În noaptea-n care timpul s-a stins.
Când clipa s-a topit fără cuvânt,
Visarea s-a făcut al nostru cânt.

Tăcerea curge-n frunze ca un glas,
Prin umbrele ce-n noapte au rămas.
Și luna cade lin, ca un surâs,
Din taina unui nedescris abis.

Rămâne-n noi un semn neînțeles,
Un zâmbet adunat din univers,
Misterul nopții cântă-n cer tăcut,
Și-n suflet arde stins și absolut.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.