Mi-e iarna parcă mai străină.

Autor:Alexandrescu Oana-Adriana


Adăugat de: Onnyanna

sâmbătă, 06 ianuarie 2018

De câte ori revine iarna, de-atâtea ori mă-închid în mine
Pe fulgi de nea brodez colinde.. și amintiri de-odinioară
Copilăria mi-e departe și-oricât aș vrea, nu mai revine
De-aceea-mi simt inima tristă și lacrima cumplit de-amară!..

Eu simt că iarna mă detestă.. căci neaua-n alte zări și-o duce
E ca și cum mi-ar spune simplu că n-are rost să ne-întâlnim
Atunci mă-ntorc în amintire..prezentului nu îi pun cruce
Deși mă tem de iarna vieții, mă las atinsă de destin..

Cu fiecare an ce trece, mi-e iarna parcă mai străină
Ori n-o mai văd, ori nu mai vine..ori poate nu mai vreau s-o simt
Atât aștept: un fulg să cadă și să nu port în suflet vină
Că am îmbătrânit degeaba..la umbra unui trist colind!

4.01.2018
Focșani


vezi mai multe poezii de: Onnyanna


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXXVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.