Onnyanna - creaţii proprii

Mă cuprinde-un dor de ducă...duce-m-aș dar nu știu unde
Să mă rup de falsitate și orgoliile meschine.
Duce-m-aș unde speranța de durere nu se-ascunde
Ci mă mângâie timidă să mă regăsesc pe mine!

Mi-am amanetat iubirea unui vânzător de vise
Printr-un strop de veșnicie..și o clipă mister
Ce mai târg! Am stat la coadă de cuvinte interzise
Lângă trei stele-amorțite și un heruvim șomer

Amiaza-și trage-oblonul să lase nopții loc
Amurgul sângerează pe cer creând iluzii
Eu strâng cuvinte-n palmă și-ntr-un năstrușnic joc
Le-arunc pe o hârtie să le citească surzii.

Joc șotron la miezul nopții cu-o mumie egipteană
Este vis sau e aievea? Simt miros de smirnă arsă
Lângă mine, fără straie, nefiresc de pămînteană
O copilă cu păr roșu frumusețea își revarsă.

Pășesc pe holul sumbru, e-o liniște bizară
Saloanele-s ticsite de pacienți nebuni
Zăresc, lângă-o fereastră, privind năucă-afară
O tânără ce-și plânge soarta-n pumni...

M-am îmbrăcat cu umbra unei frunze
Și alte zeci le-am frământat în palme,
Mi-au închistat durerea lor pe buze..
Nu simți și tu tristețea ăstei toamne?!

Prins de geamul casei mele șade-un fluture de ceară
I s-a scurs întreaga viață într-o zi de primăvară
Și l-au petrecut în taină două adieri de vânt
O zambilă despletită și un guguștiuc flămând..

Așa mă arde-o doină în suflet astă noapte
Că-mi tremură timpanul și-mi tulbură gândirea..
Din cer coboară îngeri alunecând pe șoapte
Să-mi netezească visul..să-mi cureţe privirea..

S-a zdruncinat de-atâtea spaimă cerul
Și-a lăcrimat spre-avântul unei vieți..
Tot suspinând, așa cum le e felul,
Mi-au biciut obrazul trei tristeți..

Pe unde-mi ești frumoasă tinerețe?!
N-am observat când te-ai desprins de mine
Am simțit doar o umbră de tristețe
Ce m-a cuprins, gândindu-mă la tine..