Onnyanna - creaţii proprii

Înflorit-au dalbii crini, timpuriu de astă dată
Răsfățatu-m-au miresme..ucigând păreri de rău
Îți mai amintești iubite cât eram de tulburată
Când plecai de lângă mine?!..Mă topeam de dragul tău...

Înțelesu-m-am cu vântul să te-adie înspre mine
Calm și tandru..de-o putea, să nu-ți tulbure simțirea!..
Florile de iasomie să se scuture pe tine
Cu emoții și plăcere..vreau să-ți întâlnesc privirea!

La începutul vieții mele..fost-am naivă întrupare
A unui suflet fără pată..ce timpu'-apoi l-a pângărit
Am risipit emoții, visuri și ore-ntregi de nepăsare
Pe-o viață-acerbă, tumultoasă..ce m-a acaparat tacit..

Tinerețe, floare rară..ți-am simțit mirosul dulce
N-am știut c-o să mă doară de la mine când te-ai duce..
Am crezut că-n veșnicie îmi vei fi pe cap cunună
Dar te-ai dus..și cine poate, cum să te găsesc, să-mi spună?!

Te-asemăn unui curcubeu ce-apare după ploaie
Sub vraja ta voi fi mereu o pasăre în zbor..
Îți voi atinge sufletul c-o aripă vioaie
Ce-ți picură pe rogvaiv..un ciripit de dor..

Vântul mi-a cernut pe tâmple gânduri mii și fire albe
M-a încununat cu salbe (amintiri din timpuri vii)..
Cerul mi-a sorbit cuvântul ce mi se zbătea pe buze
Cum se zbate înserarea-n mii de tonuri sângerii

Mă-ntreb adesea, oare cine sunt..
De unde vin și încotro voi merge?!
Cu cine am făcut azi legământ
Enigma vieții mele să-mi dezlege?!

Deschisu-mi-am ochii spre tainele lumii
Vădit îmbătată de dorința de-a crede
Că mintea mi-e templul înălțat rațiunii
Și trupul carcasa pentru sufletu-mi verde..

Când trec pe strada cu salcâmi tristețea mă cuprinde
Și mintea mi se-aprinde iar de amintiri cu tine..
Ți-aș netezi cărările făcând din flori cuvinte
Și-n gândul tău,să-ți amintești iar drumul către mine!

Într-o zi (ca multe alte'),opintindu-se de șele..
Iaca vine Baba Rada..bombănind ceva de zor
Se vedea pe ea sărmana,că la mers nu avea spor..
Aplecată-i era ființa de ani mulți și gânduri grele!