Mi-am amanetat iubirea unui vânzător de vise
Printr-un strop de veșnicie..și o clipă mister
Ce mai târg! Am stat la coadă de cuvinte interzise
Lângă trei stele-amorțite și un heruvim șomer
Am bătut la ușa vremii cu un vers fără măsură
Mi se încâlceau pe limbă mii de rime vinovate
Gustul fad al neputinței mi se zvârcolea în gură
Am tăcut..Dar veșnicia mă mușca perfid de spate..
Au scâncit atunci cu mine toți orfanii de pe lume
Sângerau munții de ciudă în oceanele de lavă
Mi-am dorit cu disperare să se-ntâmple o minune:
Să-mi răscumpăr o secundă din iubirea mea suavă
Dar am adormit stingheră într-o liniște de ceară
Stelele-mi vegheau culoarea și râdeau mai abitir
Heruvimu-și făcea cruce..salutând o babă chioară
Ce-și vindea și ea iubirea pentr-un loc la cimitir.
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Detalii poezie:
Distribuie pe: