Autor:Florentin Cursaru
Adăugat de: Florentin
vineri, 11 noiembrie 2022
Credeam cândva că sunt un leu sălbatic, Mă îmbăta trufașa tinerețe Și-mi trimiteam privirile semețe Să frângă orice suflet singuratic. Tăioasele priviri, ca niște lame, Puteau pătrunde suflete răzlețe, Dar nu știau pe-atunci să mă învețe, Crestând adânc, trăirile umane. Și doboram cu firea-mi necioplită, Orice simțire caldă și curată, Ca să îmbrac în haina-i poleită, Ființa mea mizeră și-ncrezută. Azi, fug ca un sălbatic să mă dărui Și când m-apropii de trăiri înalte, Primesc umil cadourile toate, Din sufletul și mintea fiecărui.
vezi mai multe poezii de: Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Cel mai comun nume din lume este Mohamed
Dragostea este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei. H.L. Mencken
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Florentin
Detalii poezie:
Distribuie pe: