Manuela Munteanu - poeziile altor autori

cu flori și cu boboci de sticlă rece
iarna-i întinsă ca un mărăcine
fără de umbră ca fără de sine

Domnului C.D. Fortunescu

Nu m-au speriat, Durere,
Nici ghearele

I

Se-atârnase de-o trăsură,
Dar un sfârc de bici l-a dat

Un bun rămas -
Și vei pleca,
Tu, ce-ai bătut la ușa mea

Salut, amabil prinț îndoliat
De suferință și de îndoială,
Ce porți cu morgă mantia de gală
Pe esplanada negrului palat.

Socot că orice frumusețe
prilej de-amăgire statornică este.
Te ispitește. Vrea-n stăpînire s-o iei.
Deși e departe de tine ca o poveste.

Cândva femeia din mama
era prinsă în hora fără de asemănare
a rotirii pământului.
Aprigă și cu opincile în arșița vremii.

Trebăluiam printre cadavre
le măturam de muște verzi,
vorbeam, glumeam, spuneam palabre
sperînd că nu o să mă vezi.

O decapitare în piața publică,
Ah, ce roșu pompeian!
Un rug înalt,
Iată o cupolă care adună ecouri.

De nu mă poți iubi, de-ți vine greu
Spre mine dorul să ți-l lași să zboare,
Îngăduie-mi frumoasă cititoare
Să-ți vin în ajutor cu versul meu.