Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Sancho, vezi tu cum ne duce
un noroc prin țări de piatră ?
Caldă-i noaptea ca o vatră.
Și-am trecut de rea răscruce.

Măceș de sânge tânăr mi-ai revărsat în leș,
Mi-ai luminat adâncul cu floare de cireș.
Și dacă-mi arzi pe suflet, brățară de safir,
cometă de mătase în vis mi te răsfir.

(Poezie dedicată lui Mircea Eliade)

L-am întâlnit în râpa de sub cruce,
zbârlit de pândă, cu pădurea-n nări.

Visez că soarele-i o păpădie
A cărei floare-ascunsă neîntrerupt
Aruncă peste-acoperișul rupt

Un text și-o melodie
e iubita mea,
cuvînt acoperit de cîntec,
cuvînt ce nu-l pot descifra.

Spune-o-ncet, n-o spune tare.
Iată-aceștia suntem noi.
Când e singur fiecare,
sufletele nu-s în noi.

Îndată s-au apucat
de au facut mare și frumoasă nuntă.
Trimis-au în toată țara
de au poftit pe toată boierimea și mazilimea

Pelerini prin Indii sînt.
Ei trec rîuri, codri, munte,
și se fac ei înșiși punte,
cînd o țin spre locul sfînt.

Piere zvon subt zariște,
talanga în rariște.

Vine toamna oilor

Am încetat să mai cred.

Inerția. Ce poate fi mai cumplit?
Nevoia de echilibru nu-i pentru oricine.