Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Eu am înflorit frumos.
Voi strânge în palmă tentacularele
rădăcini
și le voi reda lumina.

Cei care nu cunosc femeia
poate s-or duce acolo unde aerul
usucă pagina udă
de lacrimi și veșnice nopți.

Vrai tu să ne-ntîlnim, disară, spune...
Să stăm la gura sobei singurei,
Cu mâna mea-ntr-a ta, iar ochii mei
Din ochii tăi comori de vis s-adune?

ce vânt ne ia tihna
și-ar vrea să ne-o spulbere
cu-această odihnă-a
cântării în pulbere?

Azi, iată, am văzut un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Vin cerbii mei în goană să se-adune
Și cătră el privirile-și țintesc -

Din aspra contopire a gerului polar
Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide

Ca Filip al doilea în Escorial
Mă plimb tăcut prin sala de spital.

Îngândurat și trist și strâns în mine:

Cu sprâncenele lipite
de fereastra aburită,
mai privești și-acum, domniță,
lunga ploilor clipită?

E lesne să pierzi din vedere
punctul acela sfredelitor și de neconceput
al esențialului.
Până la urma urmei,

Am luat frunza și am tras-o peste chip și
nervurile le-am tras pe nervii mei.
Ochii orbi, din
fruntea lui