Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Cînta privighetoarea-n crîng. Seninul
Din luna liliecilor în floare
Vibra de trilurile-ncîntătoare
În care pasărea-și topea suspinul.

Era o mișcare stranie, dinăuntru,
a culorilor -
un alt Kansinski, într-un vis păduros.
"Giga" tocmai sfârșește, aici, acum.

Lui C. Brâncuși

N-a fost de când lumea
Dar pare de-atunci;

Când nu doresc primăverile să fie văzute,
ne trimit cântătorii cu aripi de ceață.
Noi ne holbăm până-n străfuduri de zare,
ne uimim de cât de frumoasă e ceața

Fețe desperecheate de inimi
își proclamă victoria ultimă.
Sunt atâtea unghiuri din care poți privi viața!
Există atâta nefire în

Bravada dă pe margini de cele mai multe ori.
Ea este un vulcan al celor cu văzul, auzul și pipăitul
dezechilibrate.
Ce-ar mai putea lua de la viață?

O nouă victimă își arăta
singurătatea.
Cum zbura ea, fîl-fîl,
cu farmecul brutei care a fost

Cum e să te agăți de orice murmur,
de orice drum fără întoarcere,
de orice picătură de smalț
zbenguită prin gânduri?

Şi sub un pretext oarecare
Îţi intră necazul în casă.
Cotrobăie rafturi, sertare,
Te scoală plângând de la masă.

Eram undeva
într-un Babilon viu.
Lumină intensă,
soare amestecat cu praf de moloz