Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Sîntem într-un fel
vînătorii "păsării care nu există" -
pasărea pe care poți s-o imaginezi cum vrei
s-o colorezi în toate culorile cerului

Călcăm
Pe-un cîmp magnetic amîndoi,
Ca pe un covor cu povești
Care se mută după noi.

Lui îi era poruncită menirea,
Lui îi era dăltuită visarea,
Lui îi era proorocit viitorul...

Te-ai înălțat vertiginos, zburînd,
Acolo unde pe-nălțimi supreme,
Să te urmeze-avîntul meu se teme
De suferința marelui tău gînd.

Orinoco, lasă-mă iar pe malurile tale
ca pe vremea când ora nu avea nicio oră:
lasă-mă să umblu gol ca atunci
să intru în tenebrele tale botezătoare.

- Ce zici de murmur?
- Ce-ai spus?
- Ce zici de murmur?
- Cum?

Țineți cu amândouă mâinile
Tava fiecărei zile
Și treceți pe rând
Prin fața acestui ghișeu.

n-a fost pe lume loc mai nisipos
nici faraon mai crud și mai solemn

dar unii

Viața începe cu tîrîtoarele -
Amoeba, melcii, păianjenii,
Apa cu fiecare val,
Drumurile flămânde de spații,

Trec prin sat atelaje cu măgăruși,
prin zona de august, stelară, de aur și argint.
Trec purtând niște moși, niște pepeni,
niște iarbă cu spicul de pus pană - panaș