Manuela Munteanu - poeziile altor autori

confuzia viorii întâi
începe de la allegretto lui "sînt",
când partitura e scrisă în "sîntem" andante

Pentru noul sezon de vară
Soarele va circula pe următorul itinerar:
La ora patru fix va intra în vârsta noastră.
Linia tristețe-iarnă-viscol se anulează.

Ce frumoasă ești azi,
Soră cucută,
Ce-mi crești atât de firesc
Sub fereastră!

Și Labirint, și temple, și palate,
Osiris, Boul Apis, Crocodilul...
Și Memfis, Teba, Sais, pîn-și Nilul
Par azi mumii de secole-ngropate.

Nu-i chiar ușor acest dialog între litere.
Unele spun despre pustietăți și fantome,
altele sunt semne-ale dorinței de cântec.
Contradictoriu,

Iluminând cu raze aurite
A sufletului meu pustietate,
Un cântec vechi prin anii mei străbate
Ca luna printre ramuri veștejite.

-fragment-

Prin el am cunoscut norodul.
Încrezătoare, la brațul lui,

Imaginea ta îmi hrănește simțirea
că nu mai sunt eu,
că nu mai sunt pasărea liberă-a ploii.
În cumințenia sensului meu,

Știți voi simți culoarea și parfumul
Și melodia nopților de vară?
E-atâta calm în liniștea de-afară,
De parcă Timpul își oprește drumul.

Eu nu mă-ntreb de unde vii și unde
Te duce ne-nțeleasa ta menire:
Tu ești un strop etern de rătăcire
Pe care-n veci nu-l voi putea pătrunde.