Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Ce-o fi, o fi nu-i povestea vieții mele.
Eu am câte un vers pentru fiecare clipită a ochilor în fața orbitoarei traiectorii prin lume.

Numai saci de adunat râsul în fața naivității nu am.

Ce s-o fi întâmplat
cu acel chip uriaș
care atingându-se de pământ
a lăsat în urma lui copacii

Barbarii cam unde-or să-ncapă,
Când totul în matcă s-o-ntoarce?
Acel ce te frânge, te stoarce,
Acel ce te vinde, te sapă?

scribi,
zeii mei tutelari,
cum mă priviți cu ochi
pentru imaginea imaginii mele,

Cald şi la umbră. Perlele ard gâtul
Femeilor, ce înseşi par tăciuni,
Părând să deie foc acestei lumi
Ce Rubiconul a trecut şi cnutul.

Întotdeauna ai fost mai înțelept decât mine.
Și mai bun.
Ai scos din hârțoage și unelte de scris
texte vechi

nu cum sunt eu sunt eu
ci cum ești tu sunt eu
un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu.

Sînt veșnicii de multe feluri.
Lesne nu-i pe toate să le știi.
O veșnicie poartă numele Sărutare.
Alta se cheamă Uitare.

Și vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Mă scol din pat cu un mare efort de voinţă.
E un act de eroism
Să mă bărbieresc,
Mai ales că bărbieresc un străin,