Manuela Munteanu - poeziile altor autori

...cât despre poeți...numai de bine!

Sunt aici şi nu sunt nicăieri,
Casa însăşi e persecutată,
Să-şi înalţe ziduri din tăceri
Şi să stea cu uşa ferecată.

Ce taur tânăr soarele-n amiază,
cum îi palpită nările-nroșite!
Prin aer parcă fuge și nechează
un joc de mânji cu aur pe copite.

Craii de Curtea-Veche
s-au rătăcit în burg.

Se-nfiripaseră-n amurg

În toate părțile deodată, zise
cel fără părți.
Într-o singură parte, zise
Partea.

Stă țeapăn
În buza peșterii
Și ascultă căderea de pietre.

Cinci semne de exclamație-n șir
pentru strigătul inimii puse,
crescură în curtea ta plopii.
Vîrful lor astăzi ce sus e!

Acum, când știm cam câte grame
Au creierii unor madame,
Că nu-s deloc tobă de carte,
Că-și uită mintea-n altă parte

Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci - arătătoare se-opresc
suspinînd pe ultimul semn.

Cui o fi cântând duhul adâncului?
Tronează între zei,
fragmente de capiteluri,
între cioburi de amfore și urne