Manuela Munteanu - poeziile altor autori

În ocean, ca-n fund de rai,
Peștii respirau prin pai.
Luna raze le dă, paie,
Și le taie mici, la droaie.

Eufrosina lu' Scurtu
cea care își spune victorioasa
țese seară de seară
leagă iță de iță

Luminile pescăriei băltesc la țărmul pustiu.
Construcții de nisip, epopeea nimicului.
Naufragii ori lansarea ideilor noi
- dar vechi! - în care izbești sticla șampaniei.

Somnolentă. Apatică.
Storuri lăsate în odaia lui zero.
Ignoranța.
Rotește spații prin spirit sub steagul piraților

Prin indigo, trăiri din altă lume
Pe frunte se imprimă,-ntreg eşti scris
Şi starea ta, de veghe sau de vis,
E-o receptare-a valului cu spume,

Profeţii micinoşi îmi plac,
Pe luat aminte pus, pe-nvăţ,
Ascult şi tac, ascult şi tac
Acest delir şi-acest dezmăţ.

Ce-ar fi de-am mai greşi oleacă,
Noi cei disciplinaţi, modeşti,
Cu fruntea veşnic ce se freacă
Doar de zăbrele la fereşti?

Ah, unde-a fost Cartagina arată,
De mii de ani, nici iarba nu răsare.
Învingătorii-atunci au dat cu sare,
Făcând dintr-o minune-o albă pată.

Punând cartofi în Peştera Muierii,
Ţăranul ară pietrele încet,
Cu doi căluţi scăpaţi de la decret,
Dar prigoniţi de-ntârzierea verii,

Corni vechi se scutură de rod în cimitir.
Mi-e sufletul bătrân - deodată cu pământul.

Prin gene și frunziș cad stropi de cer -