Manuela Munteanu - poeziile altor autori

E noapte, șoapte trec pe baltă,
Tușește clopotul în turn,

Vibrează lung

La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineaori – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu-ndrăznea să-i zică tu.

Când mă gândesc ce mă așteaptă și acasă,
Porcii aceia de pețitori,
Beți chiori, slinoși pe armurile din cuier
Jucând toată ziua table

Tristețea renunțării Dum-
nezeu o încerca molatec.
Și lumea toată o făcu,
sieși străin, c-un gest tomnatic.

De întrebări ce mă frămîntă
îmi limpezesc suflet și frunte
pe lîngă porumbarul cu făpturi mărunte
cari gînguresc și nu cuvîntă.

Sînt fapte, vreo cîteva fapte pe care le facem
fără izvoade și fără sfat, de la nimeni luînd îndrumare
vreodată, fapte de care aproape că nici nu ne credem în stare.
Ele vin peste noi, copleșindu-ne pentru-mplinire,

O, aceste frumuseți, o, culorile
ireductibile, sfinte ca zeii!
Printre culori - în văile patriei fluieră Pan.
Printre culori - o umbră de nor

Murind zeii își lasă
în urma lor templele,
precum melcii
căsuliile goale.

Jos prin ierburi, printre lemne,
uhuit s-aude, semne.
Rar un foșnet, rar un murmur.
Sus e zodie de gemeni.

Lîngă mare zveltele agave
înfloresc. Puterea mierei
vindecă albinele bolnave,
frînte de tăria verii.