Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Ah, cerul privit printre brazi
Și norii pe veșnicul prund!
Te-apleci peste margini și cazi
În ochiul de astru, rotund.

Frunzuliță ram de laur,
Ană, umbra mea de aur -

drum pe jos și drum pe sus

Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.

Mirosul ierbii sus, sus -
acolo, hălăduind prea ferice -
și gîngănii care ți se urcă pe trunchi
- descoperitorii lumilor necunoscute,

Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia
răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.

Ceas de cumpănă. Amurg.
Vai, toate către soare curg -
tărîmul larg și noi cu el.
Pe-o lină aurie apă

Ne iubim ca arborii: cu vântul
și cu păsările din frunziș.
Creanga dragostei își stinge-avântul
când în cer, când pe pământ, pieziș.

În clipele din urmă, ce-mi vor bate
Rar -
Cu inima lor obosită,
Când Soarta cu genunchii

Străzile erau înțesate de haine
Care își vedeau de treburi.

Unele alergau să nu întârzie la servici,

E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofă.
Plec la vânătoare, ţanţoş,