Manuela Munteanu - poeziile altor autori

Păsări ce-au fost vreodată călătoare
fac toamna încercări ca de plecare.
Se-ntrec bătând din aripi fără rost;
joc amintit dintr-o poveste care-a fost.

De când știu ce-i poate pielea
Preaghidușului Pepelea,
Care spune orișicui
C-are-n casa lui un cui,

Credeam că unul și doiul sunt de la tine
în liniștea lor.
Credeam că numele pe care mi l-ai dat și cuvintele
pe care le am înfricoșător

Şi Doamne, mi-a căzut la loterie
Lozul ghinionist să fiu român
Şi inventându-mi vina-n puşcărie,
S-o ispăşesc amarnic, mâncând fân.

Oliolio, codruțule!
Ce mai faci, drăguțule?
Codri, codri, dragul meu
Parcă ți-aș fi spus-o eu

- Oamenii sunt frumoși - îmi spuneam,
privind portretul celor doi zburători,
pe nume Șoimul și Vulturul.
Ei râdeau în fotografia aceea,

Nu mai făceam minuni sistematic,
Îmi plăceau minunile ocazionale.
Ajutam o zebră să-și intre în dungi,
Îndreptam un bătrân de șale.

O, vin pe marea ce-o cuprinde
Un cer înalt de stele plin,
Și vântul serii va întinde
A luntrei pânză în senin.

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Cu repezi copite de-argint
în zori măgărușii bat străzile.
Năluci, cari adineaori erau, se dezmint.