Manuela Munteanu - poeziile altor autori

O, amintiri străpunse de pumnal!
Atât de triste sunteți pentru unii,
otrăvuri dulci, pe care doar nebunii
vă sorb din reci pahare de cristal.

dimineața e ca o ghilotină spălată.

-ce peluză! exclamă lăptarul, iar celălalt
se-ntoarce și-l cântărește lung din privire.

Cucerit-am lumea toată
împrejuru-mi, ca o roată:
de la Negrii cu nas bont
la Barbarii cei din Pont.

a fost odată undeva
un crin
care-nflorise sus de tot

ca pe-o mereu sporită pompă a
mizeriei
privesc obiectele -
aceste cântece de lebădă

Azi trebuie să rămânem acasă vrând-nevrând.
La ora asta toate le vânturăm în gând.
De-aceea glasul apei și boarea din pădure
abia din zări știute demult o să ne fure.

el
doar un silf în zeghe
poticnit
de rana florilor

Din câte cupe se deschid în lume
iubirea mea nimic nu-ți poate da.
Care văpaie vai! nu m-ar trăda,
când rostul ei, aici, e să consume?

noaptea târziu
ca pământean
am vrut să mă fălesc
în fața roiurilor de

După cine strigă, după cine
coborând din toga lui de smoală
miezul nopții? Au rămas convivii
vinovați la mesele întinse?