Rotirea pământului - Florența Albu

Cândva femeia din mama
era prinsă în hora fără de asemănare
a rotirii pământului.
Aprigă și cu opincile în arșița vremii.
Chema la horă clopotele, drumul câmpiei,
mărul cel dulce-al păcatului,
dar mai ales zarea.
Avea dunga zării o boală de horă
și de ducă.

Azi se rotește colbul tăcerii
în hora aprigă-a vântului.
Știe ea
mama
cum să poarte găteala clipei
celei din urmă.
Se va arunca în jocul neîndurător
atunci când
bărbați și femei
vor clădi cu mâinile lor istoria.
Atunci rotirea pământului
va fi cumplită.

Adăugat de: Manuela Munteanu

vezi mai multe poezii de: Florența Albu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.