Mama tăcerea ce-nalță

Autor:Teodora Anastasia


Adăugat de: Teodora Anastasia

luni, 12 mai 2025

În ochii tăi curge lumină,
Ca-n zori! Din raze de-alint
Și lumea-ntreagă se închină
La pasul tău de dor cuminte.
Ești rugă-n visul meu de humă,
Ești duh de ram, ești timp sculptat,
În vocea ta o dulce brumă
Ce-nvăluie pământ curat.
Cuvântul tău e floare-n sare
Răsfrânt din stele nevăzute
Iar mâna ta o sărbătoare
Pe fruntea-mi arsă de viituri
Tu nu te plângi și înduri soarta
C-un zâmbet strâns în miez de rană
Mamă, ființa din tăcere!
În palma ta stă liniștea din mine,
O lume în care timpul nu mai încape,
Privirea ta o noapte fără vise,
Și glasul tău o caldă șoaptă.


vezi mai multe poezii de: Teodora Anastasia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Familie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.