Poezii despre Familie:

Te voi striga din capăt de pământ
Să-mi luminezi cărarea către casă,
Cu Dumnezeu voi face-un legământ
Să-ti guste ciorba care-o pui pe masă.

Te duci "Române" azi, din țara ta
Și lași în urmă ochi cuprinși de teamă
Adeseori de dor vei lăcrima,
Că nu ai cui să-i spui în noapte "Mamă".

CHEMAREA PĂRINȚILOR..
Autor✍Mitică Rusu

Pe un pat mai vechi din scânduri șade o bătrână

Îți mai aduci aminte vremea-n care
Purtam izvorul vieții pe spinare
Deși era cam greu să număr pașii
Și rupți în vârf aveam și adidașii

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai crește,
Doar soarele te-ncălzește.
Și tu stai acum acolo,

Ieri am băut puțin mai mult și-am râs de râsul meu pervers
Și-am ridicat paharul sus, însă cuvintele s-au șters,
Din gura mea atât grea și plină de dezamăgiri
Și-am ascultat un nou colind, având urechile subțiri.

RĂTĂCITOR PRINTRE STELE
(rondel poetului Nichita)

Să-și întâlnească părinții

Pe spate am o rană-ntredeschisă
Din vremea-n care te purtam la școală,
În ochii tăi purtai o viață ninsă
Cu sărăcia asta infernală.

Sub trista agonie a gândurilor toate
Femeia stă proptită de-un colț de gard pustiu,
Cu ochii plini de lacrimi privește cum se-mparte
Căsuța-n care dorul și focu-i încă viu.

Din sângele-mi ales să-ți curgă-n vene,
Îți vei croi un drum cu spini și lacrimi,
C-am fost sărac și prea multe probleme,
M-au tot împins pe drumul plin de patimi.