Poezii despre Familie:

E goală viaţa mea fără tine tată,
Te vreau lângă mine să mă ocroteşti!
Cine munceşte să avem pâine pe masă?
Cine îmi iartă greşelile copilăreşti?

Oh! Mama mea bună şi dragă!
Tu, cea care mă aperi şi mă iubeşti,
Aş vrea mămică să nu mori niciodată!
Nu este nimic bun dacă tu nu eşti.

Mi-e dor de voi!...

Vă scriu iar tată, tot din depărtare
Căci dorul mă tot mână, nu mă lasă

Cine sunt cu adevărat,
deseori m-am întrebat,
cine-s eu în lumea mare,
unde-i locul meu sub soare?

Fericiţi şi-au dăruit
marea lor iubire,
grădină cu trandafiri,
tihnă, fericire.

În superba mănăstire
ei credinţă şi-au jurat,
inimile lor bat tare,
preotul i-a cununat.

Nicicând trecutul
n-a fost recuperat,
răscolim amintiri
care apoi ne ard,

Vasile bucovinean de-a lui obârşie,
cu ochii verzi ca de jad, plin de bonomie.
Volubil şi chiar plăcut într-o conversaţie,
uneori frumoasa-i gură bătea câmpii cu graţie.

O fetita-garofita,
Ochii ei, doua masline
Asezate pe tipsia
Unui suflet prea curat.

Soţia nu conteneşte
Să-şi fie sieşi
O vasală,
Somnul nu-i prieşte,