Ultima dorinţă

Autor:Octavian Cocoş


Adăugat de: Octavian

joi, 19 martie 2026

Când o s-adorm și eu pentru vecie
Tu, fiul meu, să nu te necăjești,
Citește atunci această poezie
Și nu cumva să mă dezamăgești.

Nu-ți cer nimic ce nu ți-e cu putință,
Căci știi cât te-am iubit pe-acest pământ,
Ci doar să împlinești a mea dorință
Ce între noi e ca un legământ.

Ia acest trup făcut doar din țărână,
Un biet veșmânt pe care l-am purtat,
Și arde-l, ca din el să mai rămână
Doar cât încape-n urna ce ți-au dat.

Și du-te apoi în grabă la mormântul
În care dorm tihniți părinții mei,
Fă o gropiță, ca să-ți ții cuvântul,
Și varsă urna, să fiu iar cu ei.

Iar dacă simți c-o lacrimă apare
În ochii tăi pe care-i îndrăgesc
Las-o să cadă, și-o să crească-o floare
Prin care o să-ți spun că-ți mulțumesc.


vezi mai multe poezii de: Octavian


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Familie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDLI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.