La gândul unui înger, pun un zâmbet.
Steluţele răsar în ochii serii
şi tu mă-ntrebi, zâmbind plăcut părerii,
ce-ar face-acum, în clipa asta vie,
când mă priveşti cum scriu o poezie,
un înger bun, cu aripi violet?
- Un înger bun? Din nou zâmbesc;
ascult cum tu respiri încet.
- Un înger bun? Repet, repet...
apoi, cu faţa către răsărit,
de ca şi cum m-am dumirit,
scriind un vers, zâmbind sfârşesc.
- Ce-ar face îngerul meu bun,
în timp ce eu, zâmbind aş scrie,
pe coala goală, alburie?
Mi-ar mângâia părul cărunt,
ar pune vrajă-ntr-un cuvânt
şi s-ar umfla ca un păun!
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: