Mă doare tot ce nu e românesc...

Autor:Ştefan Radu Muşat


Adăugat de: Stefan Radu Musat

miercuri, 04 august 2021

Aplaudaţi !... aplaudaţi cât mai e lumină. Această ţară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiţi de primăvară;
Mamele ne sunt demult ţărână, şi vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuţi mai jos de jos ne facem mai umili. Şi iară
Plângând ne cheamă soarele; a mai murit o primăvară.

Pe mine nu m-aplaudaţi... mă doare tot ce nu e românesc;
Ce n-am trăit este ucis şi moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii şi parcă nu răzbesc
Să merg cu luna la îngălbenit stejarii. Şi moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărţitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis, am plâns de tot ce nu e românesc.

feb. 2018


vezi mai multe poezii de: Stefan Radu Musat


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Patrie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.