Stefan Radu Musat - creaţii proprii

Stefan Radu Musat ștefan radu mușat,

Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară, semnând totodată și câteva antologii literare.
Unele la care autorul a participat au fost destinate celui mai pretențios cititor - copilul:
„Comori de Vise” (Poveşti, povestiri, amintiri), Ed. Armonii Culturale, 2012;
Castelul Fermecat, Salonul Castelul Fermecat – Republica Moldova, 2013.

Antologie de versuri - Să nu-l uităm- Satu-Mare, ed. Inspirescu-2014. Două volume închinate poetului Adrian Păunescu, proiect cultural desfășurat în cadrul Asociației Scriitorilor Academus - București.
O serie de poeme evidențiate în cenaclu Atheneum – Canada, publicate în revista cu același nume, publicație culturală a românilor din Canada.

Fișă de autor în volumul Istoria literaturii scriitorilor români postrevoluționari 1990-2010*(Addenda) Editura Socrate, 2011.
Premiul aniversar al Asociației Scriitorilor Academus pentru autenticitatea, profunzimea și sensibilitatea versului –MAI 2015- unde i-au fost remarcate în mod special versurile pentru copii, versuri ce pot participa fără nicio rezervă la îmbogățirea literaturii destinată copiilor.
Cărțile pentru copii ale autorului descriu cel de-al doilea Infinit: C o p i l ă r i a

Anotimpul cu Aripi de Copil
Copilul și Norul
Caut o Poveste
Vis de Copil
Întâmplări cu Doi Arici
Copila și Fulgul
Interpret de Fantezii
Întâmplări din Poezii Îndrăgite de Copii

Altele
Desculț pe Rădăcini Amare
Exercițiu de Patriotism
Aproape de Lumea Fără Cer
Poezii Demodate

Premiul de excelență pentru activitatea literară, premiul decernat de către Asociația Scriitorilor Academus, Mai 2016, București.
Coordonator revistă, design și grafică, Epigonii - revistă de literatură și educație culturală – Bistrița, publicație destinată elevilor și cadrelor didactice.
***
„Copilul este forma pură a omului... E puțin mai complicat să găsești câteva cuvinte când vine vorba despre lumea copilăriei, iar dacă te încumeți să descifrezi această lume specială, ar trebui să știi că ea este al doilea infinit. Da, am zis bine Infinit...
Aici este totul; și totul are sens, are grai, are suflet, are lacrimă, are surâs. Deci are stări sufletești, iar ca să le afli ele trebuiesc trăite în forma cea mai pură.
Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viață și e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil...
...
Ce-i castelul fără uși ?
Dar fata fără păpuși ?!
Știți cum este cu tichie
O zi din copilărie ?

Cum am zis ?... Copilărie ?!
Tânăr timp, ce fantezie !
Nici măcar nu prinzi de veste
Și ești deja în poveste.
(...)

Referitor la anul nașterii mele: de când scriu poezie pentru copii, timpul meu a rămas în timpul crud al copilăriei.
Copilărie, te-am prins în vraja basmului să nu te pierd !...”

Din fișa autorului în volumul:
PLANETA CU POVEŞTI - ANTOLOGIE DE LITERATURĂ PENTRU COPII.
EDITURA UNIVERSITARĂ, BUCUREȘTI- 2021

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Un cer numit copilărie

    Am aprins o stea pe cerul nopţii;
    seamănă întrucâtva cu mama.
    Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini,
    doar o inimă cu mult trup.

  • Lecția de poezie

    Că Trabantul nu-i BMW,
    Ghinionul ăsta e!
    Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
    Limpede, stelară, vie - floare albă pe hârtie.

  • Ridică-te, române, profanii tăi să piară...

    Ridică-te, române, şi uită-te în munţi,
    Înlănţuiţi de vreascuri, de brazi (şi ăia ciunţi).
    Şi uită-te la tine cămaşa ta-i de gheaţă,
    Iar somnul tău de moarte confiscă orice viaţă.

  • Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...

    Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
    Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
    N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
    De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.

  • La Tufănele

    Când deschizi o carte,
    ai să vezi departe
    flori de turtă dulce
    în vechea cetate...

  • În sânul nopţii…

    Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
    în umbră ispitit de ape fără fund...

    Când amurgul stă să ardă

  • Iarna, flutur alb de vânt

    Crivăţu‘ îşi făcu avânt
    într-un cuib de păsări mute
    cât să-ncapă în trupul lor
    iarna - flutur alb de vânt.

  • Mă doare tot ce nu e românesc...

    Aplaudaţi !... aplaudaţi cât mai e lumină. Această ţară
    Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
    Ne uscă florile secate că suntem învinuiţi de primăvară;
    Mamele ne sunt demult ţărână, şi vreme n-au avut să vadă

  • Copilul și norul

    Dormitând în lună plină
    nori răzleţi la unison,
    tremură din rădăcină
    în oglinzi de lacuri negre.

  • Camelia

    A ieşit în zori o fată, având rochia brodată
    şi încinsă la mijloc cu un fluture de in,
    când pe frunze mai era lacul cerului senin.
    Cum din fire-i râzătoare,