Lumina dorului

luni, 19 septembrie 2022

Îmi vine câteodată, când astrele se sting,
plecând cu talpa goală spre steaua ta senină,
când mă străpunge dorul în inimă, să plâng
-cu ochii larg deschiși- fuioare de lumină!

Să chem din sânul firii doar gândurile bune,
s-aducă flori senine, din câte mi-au rămas,
privirea-mi luminată mă poarte către tine,
când mă pândesc neliniști la fiecare pas.

În clipele umbrite de nori posaci și reci,
să caut noi cărări cu ochii mei ce plâng,
călcând cu talpa goală -străinele poteci-
și gleznele zdrelite, la steaua ta s-ajung.

Acolo,-n sânul nopții, aflându-te pe tine,
cu sufletul în floare, desculț și fericit
și glezne sângerânde; uitându-se la mine,
Să mă cunoască zorii strigȃnd -am reușit!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.