Autor:Aurora Cristea
Adăugat de: roryta
sâmbătă, 12 iulie 2025
Sub cerul stins, veghează iarăși luna, Cu ochiul trist, din colțul ei de lume, În pieptul meu se frânge iar furtuna Și plânsul nopții cade fără nume. E-o rană vie-n pieptul meu ce plânge, Se-mbracă-n dor, dar tot nu se alină. Din flori de vis mai cade câte-o frunză, Ca o neîmplinire fără rădăcină. Tăcerea urlă-n mine cu durere, Iar pașii tăi răsună-n amintire. În lacrimi reci se frânge o tăcere Și-o lună plină cade-n nemurire
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Cel mai lung canal maritim este canalul Suez
Paradoxul este o înţelegere precoce care se ciocneşte de absurditatea epocii sale. Karl Kraus
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: