Jocul
...
Nu mai este vară, nu e încă iarnă,
Este doar o toamnă, rece și pustie,
Soarele se vede ca printr-o lucarnă
Pe bolta mohorâtă, ternă, cenușie
Vai, câtă tristețe și ce melancolie!
...
S-au pleșuvit copacii, a chelit pădurea,
Totul e pe moarte, țara, timpul, noi,
Timpul e ciudat și vremea e aiurea,
Totul putrezește acoperit de ploi
Și oamenii-s deodată parcă tot mai goi!
...
Suntem îngroziți de ce ne mai așteaptă,
De cum va mai suna simfonia morții
Cine va mai trage în țara asta moartă,
Bățul cel mai scurt în acest joc al sorții
Pe care-am fost siliți să-l jucăm cu toții!
Tunetul şi fulgerul se petrec în acelaşi timp. Însă noi vedem fulgerul întâi şi apoi auzim tunetul, pentru că lumina are viteză mai mare decât sunetul în atmosferă.
Citate şi Maxime:
Miresmele sunt sentimentele florilor. Heinrich Heine
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: