Izvoare curg
Despletindu-se-n amurg.
Și știu că visul meu pustiu
Te-a aprins precum o flacără,
Cea de-a soarelui acum târziu.
Să fii mereu precum ai fost.
Înșirând cuvinte fără rost
Nu pot, nu vreau și n-o voi face
Ce este ori ce-a fost- dă-mi pace,
Focul tău să-l sting, nu pot.
Izvoare curg,
Lăcrimand o liniștire
Printre raze în amurg.
Este poate-n a mea fire,
Și nu vreau să mă înfrâng-
Focul tău nu-l pot a stinge
Și nu vreau, noaptea mă-nvinge,
Amintirea n-o distrug.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Detalii poezie:
Distribuie pe: