iubita de dincolo...

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

sâmbătă, 09 ianuarie 2016


În valurile înspumate ale tinereții,
Am cunoscut iubirea plină de mistere
Nedezlegate pe parcursul vieții;
Port ghimpi în suflet de durere...

Eram la hora care se ținea în sat,
Spărgeam de zor în dinți sămânță
Când o superbă fată mi s-a arătat
În haine populare de-alea... cu catrință.

Cu cămeșuța decoltată neglijent,
Ghicind dorul pasiunii nepotolite...
Pierdut eram privind-o ardent
Cu simțurile toate, toate răscolite.

Din vorbă-n vorbă, aparent absenți
La lumea care ne privea bârfind,
De mână ne țineam inconștienți
Fără vorbe, privindu-ne zâmbind.

Amurgul ne-a surprins pe deal
Când greierii cântau sfâșietor
Iar Luna-n peisajul parcă ireal,
Se-ascundea în sidefiu decor.

Amețitoare era clipa noastră,
Pierduți în iarba unduită-n vânt,
Ducând în zarea-adâncă și albastră
Taina iubirii pieritoare pe pământ...

I-am propus să o conduc acasă...
Dar m-a privit ciudat și lăcrimând,
Apoi, pe pieptu-mi, fruntea o lăsă
Și-mi spuse cu tristețe, suspinând:

- Aș vrea și eu, dar timpul mi-a trecut,
Mi-e dor de scumpa-mi, draga mamă,
Tata e-n ceruri, nu l-am mai văzut...
Povestea mea e-adevărată dramă...

Eram uimit și nu înțelegeam
Ce îmi spunea, ce taine ascundea...
Ca-ntr-o aură ciudată o vedeam,
În lumina Lunii sub cer de catifea.

- Draga mea, dragă frumoasă,
Ascult și crede-mă: nu înțeleg,
Vreau doar să te conduc acasă,
Nu pot enigma să îți dezleg...

Ea, drept răspuns m-a luat de mână
Și coborând spre sat la poalele de deal,
Am vrut să o opresc, să mai rămână...
Dar totul îmi părea atât de ireal...

Ne-am oprit doar pentru un sărut
Ce prevestea sărutul de adio-n vânt...
O veșnicie clipa de atunci mi s-a părut:
Sărutul ei sălbatic fără vreun cuvânt...

Ajunși în dreptul unui cimitir,
I-am pus pe umeri haina mea,
Nu voiam să par vreun martir
Dar tremura de frig ca vai de ea.

Apoi am început să-i povestesc
De toate, câte-n Lună și în stele,
Căt sunt de fericit că o iubesc,
Și o voi feri mereu, mereu de rele.

În egoismul meu, nu am observat:
Că vorbeam singur, singur am rămas.
Am strigat-o căutând-o-ngrijorat
Preț de mai bine, poate, de un ceas...

Eram lipsit de haină și de portofel
Ce-n buzunarul de la piept era...
Și mă simțeam naiv, ca un tembel
Ce-i păcălit de-o fătucă rea...
....................................................

După un timp m-am dus la casa ei,
Cu inima în piept bătând puternic...
Abia îmi târâiam picioarele pe-alei,
Otrăvindu-mi gândurile cu „arsenic”:

Dacă n-am căutat-o destul...?
Dacă s-a întâmplat ceva cu ea...
Cum de am fost atâta de credul
Și suspiciunea, dragostea, să-mi ia?
....................................................

În pragul casei când ușa se deschise,
O bătrânică se ivi cu ochii în abis;
Ca o nălucă dintr-un vis îmi apăruse;
Cu vocea stinsă, ea mi-a zis:

- Pe cine căutați, cumva v-ați rătăcit?
- O caut chiar pe fiica dumneavoastră...
- Cu siguranță, tu, copile, ai greșit:
Sunt ani de când e moartă fata noastră!

Apoi bătrâna a-nceput încet să plângă
Și să-mi confirme descrierea făcută.
O gheară-n piept aveam în partea stângă...
După care m-a-nsoțit la cimitir tăcută.

Pe-o cruce... chipul luminos al fetei dragi,
Răpusă de o boală grea, necruțătoare.
Cu ochii-n lacrimi și în umbre stranii, vagi
Am zărit haina mea pe-a crucii-agățătoare...

Un vânt călduț precum o binecuvântare
Și-un soare blând mă răsfățau tandru,
O ciocârlie se porni în dulcea ei cântare,
Învăluindu-mi sufletul de copilandru...


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Domnule Emilian, am citit cu atentie poezia aceasta si , cu scuzele de rigoare , am sa imi spun parerea sincera.
Mesajul e cam incalcit , insa ce m-a mirat cel mai mult a fost amestecul de imagini ce vor a fi idilice cu cele de o banalitate extrema. Dau exemplu:
Eram la hora care se juca în sat,
Spîărgeam de zor în dinți sămânță

Nu ma refer numai la greselile de tastare , cat si la cele gramaticale , dar imaginea cuiva care sparge in dinti , de zor ''samanta'' nu ma incanta deloc.

Din vorbă-n vorbă, aparent absenți
La lumea care ne privea bârfind,
De mână ne țineam inconștienți

Aparent absenti...adica observati totusi, cu coada ochiului , ca lumea va barfea? Si va tineati de mana inconstienti??....Ce fel de stare anume: inconstienta fizica? Nu ma convinge deloc imaginea creata.

Brusc , scena se muta pe undeal, greierii canta sfasietor...apare propunerea de a o conduce acasa ! Pai, dupa ce deja au ajuns pe deal , prin iarba etc ...propunerea respetiva suna a dorinta de eliberare ...Dar suspansul continua...ea, fara nici o legatura incepe sa isi destainuie drama , prilej de mirare si pentru eroul in cauza , deoarece spune:

Dar, draga mea, dragă frumoasă,
Ascult și crede-mă, nu înțeleg,
Vreau doar să te conduc acasă,
Nu pot enigma. Totuși, să-ți dezleg..

Nu inteleg nici eu de ce dupa "enigma" este punct ? si Totusi este scris cu litera mare...Dar , mergem mai departe ...Scena se muta langa un cimitir , ea tremura , el ,galant , ii pune haina pe umeri, ea dispare ...el o cauta si primul gand ii fuge la portofelul din haina ! Pragmatism mai concret ca in aceasta imagine nu am intalnit...Dar de ce ''era'' si nu ''eram''?

Era lipsit de haină și de portofel
Ce-n buzunarul de la piept era...
Și mă simțeam un fraier ca acel
Ce-i păcălit de vreo fătucă rea...

In poezie nu vad ce cauta injuraturile , chiar nu sunt deacord cu asa ceva :

După un timp m-am dus la casa ei,
Cu inima în piept bătând puternic...
Și înjuram în gând de Dumnezei,
Dar mă simțeam ca un nemernic...

Apoi , eroul se duce acasa la fata , ceea ce denota ca stia unde sta , aici iese o batranica ''cu ochi de abis'' care confirma descrierea facuta ca fiind corespunzatoare fetei sale moarte de mai multi ani . Am o mare nedumerire ,dar mare de tot !!! Daca stia unde sta fata , nu stia ca e moarta ?

Pe mine nu m-ati convins , dar va sfatuiesc sa fiti mai atent la conturarea mesajul , la imaginile aduse , la modul de exprimare ...
Adina Speranta
luni, 11 ianuarie 2016



Imi pare bine ca ai venit pe site. Astept cu nerabdare mai multe opere.
Dragos
duminică, 10 ianuarie 2016



Bun venit in lumea poeziei!
maria
duminică, 10 ianuarie 2016