Poezii despre Iubire:

Mai dă-mi să-ți mai umplu paharul
cu rostul atâtor cuvinte
ce-au pus imortele-n hotarul
cu borne-ntre suflet și minte.

E atâta tăcere fără tine,
Încât am început să aud
Plânsetul firului de iarbă
Atunci când zgârie pământul

Când nu ești lângă mine
Te simți din ce în ce mai bine.
Credeam că sunt ca tine.
Și dorul iar mă umple,

Pe drumul ce nici milă drumeților n-arată-
Chiar de ajungi pe el din orice colț venind-
Era o fortăreață cu-o singură fereastră
Prin care se zărea o floare strălucind.

M-ai întrebat,
Eu cum te văd?
Să-ți spun că ești
O rază de lumină?

Prima creație: iubirea mea.
Făcut-am semnul inimii robite
și-a explodat în trupul meu o stea,
iar din întunecimi nemărginite,

Te iubesc, dulceaţã micã, te iubesc,
Mai mult decât pe-orice suflet omenesc!
Şi nu e pe lume soare
Sã arate cât de mare

Ți-am scris scrisori pe fluvii curgătoare,
cu pana-n lacrimi calde înmuiată,
fără să știu că-n marea cea sărată,
și apa lor se va preface-n mare.

Hai la o cafea
să îți sorb din priviri gândurile ozonate de văduvia uitării!
O să îmi plimb mâna oe toarta tăcerii
să te beau între neprihănire și scânteile poemelor

Vreau

(Unui bun prieten)