E atâta tăcere

Autor:Ana-Cristina Popescu


Adăugat de: Elzumina

duminică, 07 august 2022

E atâta tăcere fără tine,
Încât am început să aud
Plânsetul firului de iarbă
Atunci când zgârie pământul
Și strigă după lumină.

E-atâta tăcere în jur,
Încât mi-e teamă
Că până și un gând
Ar putea să strivească
Granița dintre viață și moarte.

E atâta tăcere în toate
Și-atâta glas ce ar dori sa cânte,
Dar lacrima plecării printre îngeri
A închis ploaia din cerul inimii
Și e atâta liniște.

E atâta tăcere-n infinit,
Încât liniștea a uitat să mai fie liniște,
Ar striga după un pui de vultur
Să-i aducă apa cea vie,
Să simtă pace și bucurie.

E atâta tăcere în mine,
Încât am învățat să ascult
Glasul tăcut a vieții
Din pietre, iarbă, nori
Și gura de rouă din zori.


vezi mai multe poezii de: Elzumina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXLI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mi-a plăcut poemul: un fel de balsam. Mulțumesc.
Anisoara Iordache
marți, 09 august 2022