Poezii despre Iubire:

~ Când am plecat pe mare ~

Când am plecat pe mare suspinând,
Tu ai rămas în port fără de vise,

În nufărișul gândului tău, magdalenă
Presărat-am maghiră de-otrăvă;
Și m-așteptai la geam, selenă
Dormi vis, somnul tau de larvă.

Din ușă, intră-n piept aroma verii,
mă umple auria așteptare.
DIn pepenele galben mușc cu poftă,
Port buze și în palme, sunt și floare.

La Efes, printre ruine
Ce-au dormit mult timp uitate,
Simt c-am fost mereu cu tine,
Chiar și în Antichitate.

E firesc că râuri curg,
Văi adânci ferestruind,
Ca sunt zori, că e amurg,
Că-n cer stele se aprind.

Trasez o linie nesfârșită
De-o tăcere nemaiauzită...
Până ieri am adormit.
Dar o toamnă încântătoare

Lacrima limbii române
de Liliana ROIBU

Am frământat lutul cu lacrimi arse de dor,

M-aș face cărare, să-ți fiu sub picior
ca tremurul frunzei ce-n roșu-aprins
e toată cuprinsă de-un straniu fior
când vântul o vede și pare surprins.

Nu știu ce să îți spun cât să fim cât mai aproape de cercul solar,
să ne cuprindem pe după gânduri,
în dansul inimii, intim si totuși, planetar,
sorbindu-ne unul pe altul din priviri,

O singură privire
A răpus a mea mâhnire
Răsărind dintr-o neștire.