Scrisoare Afroditei (sonet)

miercuri, 13 iulie 2022

Ți-am scris scrisori pe fluvii curgătoare,
cu pana-n lacrimi calde înmuiată,
fără să știu că-n marea cea sărată,
și apa lor se va preface-n mare.

Pe țărmul alb, clepsidra răsturnată
îmi risipea nisipul în uitare,
iar pescărușul săgetat de soare
își îneca chemarea disperată

în vântul stins sub ultima scânteie
dinspre apus, în alge preschimbată
sub vălu-ți rece, translucid, de zee...

Te pângărea iubirea mea atee,
când ți-am văzut privirea-nlăcrimată
și-am înțeles că, totuși, ești femeie.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.