Adrian-Nicolae Popescu - creaţii proprii

Prima creație: iubirea mea.
Făcut-am semnul inimii robite
și-a explodat în trupul meu o stea,
iar din întunecimi nemărginite,

Ți-am scris scrisori pe fluvii curgătoare,
cu pana-n lacrimi calde înmuiată,
fără să știu că-n marea cea sărată,
și apa lor se va preface-n mare.

Prin coarnele mari, rămuroase,
mă tânguie-un vânt monoton;
zdrobind nestemate sticloase,
alerg pe cărări vaporoase:

Ieșise centaurul mării
la țărmul luminii arid.
O rană purta în copite, iar caii răniți se ucid..

Săgeata de lumină înfiptă în adânc
Croiește drumuri albe, de sare, sub nisipuri,
Când caii triști ai mării, cu aur la oblânc,
În nechezatul-plânset ne bântuie pe chipuri.