Poezii despre Iubire:

E toamnă și se-ntunecă devreme
O lună fermecată e pe cer,
Ceva în noapte pare să mă cheme,
Și peste tot sunt umbre-n cartier.

Nădejde
Măi, bădie, ochi frumoși,
viața, în priviri, o coși,
ungi cu miere buza mării,

Zâmbetul Lui Dumnezeu
Peste deal, într-o vâlcea, îmi stătea mândra, stătea,
cu ochii, azur topit, migdalați de asfințit.
Lua culorile din dor și le prindea în fuior,

Este vară, este soare,
Păsările ciripesc
Inima în piept tresare
Când în ochii tăi privesc.

uneori te-nvălui într-un surâs șăgalnic. privirea ta e plină, soarbe lumina ca pe o limonadă răcoro asă. de dincolo de spațiu ai venit în numeformă și nu ești a mea.

dansul tău e stângaci, singuratic. pasul tău de felină timidă mă-nconjoară tiptil șovăind. îți șlefuiești vorbele cu lacuri fine și nu ești a mea.

În vremurile astea
..
În vremurile astea de goală desfătare,
Să pronunți iubire provoci în juru-ți râs

Măi, dragostea are chip!
Desparte apele de nisip.
Te fură din depărtare,
te poartă până la soare,

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniștit
În zilele când vântul adie abia simțit
Și sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Căzut din vârful moale de penel,
S-a așternut cuminte-n ochii tăi
Un colț de cer cu raiuri și văpăi,
Lâng-o șuviță strânsă-ntr-un inel.

Această zi de toamnă muzicală
mă poartă templier într-a clepsidrei gală,
își scurge peste suflet urma cristalină,
născută din potop de viață plină.