Poezii despre Iubire:

Nici sufletul nu mi-l ascund
îl dau ca și Hristos la lume
în mine însumi când m-afund
doar Poezia Ta să mă rezume

cu trupul tău de muză și sufletul de liră
pari să mă chemi cu tine într-un ciudat infern
în care-ndrăgostiții își ispășesc etern
porniri necugetate și visuri care-aspiră

Ce noapte
pe
unde-oi fi
rătăcind

Mă trezesc cu noaptea-n cap

ochii împrăștie stele verzi

Umbra ta
dimineaţa devreme albită

În locul gol

Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic

Te privesc cu ochii lipiți
să mi te sorb între coaste prin clipa, căuș, de băut dorul mărilor.
Te privesc ca la culesul strugurilor
din care se bea mai târziu vinul de împărtășanie

O umbră leneșă de voaluri,
Cu joc de-aripă, se abate
Și umple-n mângâieri pudrate
Plăpândul chip de porțelanuri,

Îmi agravez nașterea puțin câte puțin

Costel Zăgan, Universuri paralele

Doamne azi îți pot spune că
poezia de toate mă vindecă

Costel Zăgan, Distihuri rebele