Poezii despre Iubire:

Cu gura mea, care-a mușcat,
Din sânul tău, cel alb și greu
Și cum tu îmi sopteai mereu:
- Esti amuzant!

S-a deșteptat întreaga stradă-n gloată,
Când s-au răstit claxoane și căruțe.
Un râu și-a răsturnat cerneala toată,
Prin sălcii speriate și desculțe.

În lumea mea, aripei nu-i va ajunge zarea.
Va vrea să guste cerul, să-i răscolească slava
Cu dorul ei de tine. Tu caută dumbrava
Acelui rai, ce ție îți dăruiește floarea!

Știi tu să mă zvârli, ca arcul, până-n largul lumii tale,
Să mă-nalți de subsuară, să-mi guști oful de pe buze,
Într-atât cât să m-adape cele mai frumoase muze,
Ce adastă pe-a ta gură despletite, albe, goale?

Adevărul
Din adevărul ce trăiește-n tine,
din al vieții mers,
arată-mi totul,vers cu vers,

Voi adormi din nou cu tine-n gând,
Sub pledul pleoapelor, ce le-am închis.
Să te-ntâlnesc la margine de vis,
Voi răscoli dorințe, rând pe rând,

Te blestem, făptură! În suflet
Să nu-ţi fie noaptea aproape,
Cărări de lumină în drum
Toţi sorii din cer să îţi sape!

Ca un glonț tu ai intrat
Mintea mi-ai desconcentrat
Sufletul l-ai dezgolit
Și încet m-ai răscolit.

E toamnă și se-ntunecă devreme
O lună fermecată e pe cer,
Ceva în noapte pare să mă cheme,
Și peste tot sunt umbre-n cartier.

Nădejde
Măi, bădie, ochi frumoși,
viața, în priviri, o coși,
ungi cu miere buza mării,