Poezii despre Iubire:

AMINTIREA EI
Teodora Pascale

Ce tulburat pari astăzi că ai putut uita -

Kilometrul dacă-i antic
nu mai este kilometru
de la poezie-s paznic
nu-s Pavel și nici Petru

Ca să fii dulce cum îmi place mie
Îți dau o jofră și-o sarailie,
Ceva bomboane, piersici mari, cu frunze,
Să te sărut cu mult nesaț pe buze.

Mi-e dor de zilele fierbinţi de vară
Când ne ţineam de mână sub castani,
Mi-e dor să te sărut ca prima oară,
Să simt din nou magia acelor ani.

Privește neaua moale din palma mea cea stângă!
Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,
Stau treze dulci alinturi, ce n-ar putea să frângă
Un dor... desprins din suflet, că nu mi-l mai încape.

E dimineață acum în Santorini
Un soare-aprins încinge atmosfera
În mare zburdă grațioși delfinii,
Iar eu îți spun în șoaptă, kalimera!

Am dat noi, vremuri minunate
Simțind că vrem egalitate
Erau familii mari în sat
Acum, cam toate se despart.

Atât de des ne-a fost în față
Acea nevoie de schimbare
Când am privit cu-acea dulceață
Acele lacrimi trecătoare.

Cine-ar fi putut crezu c-am contemplat
Locuri care nu se pot vedea
Decât pe întuneric
Cadavrul părăsit din ceea ce a fost palat

Ne căutăm o viață iubirea permanentă
Simțită mult mai dulce în ceasul cel de moarte
Și inelul de pe mâna ce-și va lăsa amprentă
Pe inimile noastre - de dor încununate.