Te privesc cu ochii lipiți
să mi te sorb între coaste prin clipa, căuș, de băut dorul mărilor.
Te privesc ca la culesul strugurilor
din care se bea mai târziu vinul de împărtășanie
și se îmbucă raiul dintr-o alegere a deschiderii în fața vieții.
Simți? Ne știm de veacuri parcă
și cuvintele curg prin ochi ca izvorul
care adapă chemarea vremii
în iubirea de Dumnezeu, desăvârșită urcare la inimă.
Te privesc și mă pătrund de bucurie.
( 22.08.2023-Iulia Dragomir)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Detalii poezie:
Distribuie pe: