Iubire care nu se mai termină

duminică, 15 iunie 2025

Te port în cerurile mele coapte,
În norii care plâng a nerostire,
În stelele ce ard în miez de noapte
Și-n umbrele ce cresc din amintire.

Ești lacrima ce nu mai cade-n lume,
Ci-n mine, tainic, lunecă mereu,
O liniște ce urlă printre rânduri,
Un nume nerostit, iubitul meu.

Te caut în fuioarele de vânt,
În galbenele frunze rătăcite,
În fiecare vers și-ntr-un cuvânt
Și-n mângâieri atât de fericite.

Și mă trezesc cu ochii către cer,
Să-ți prind privirea, stea de altădată,
Iar noaptea care tace aș vrea să ți-o ofer
Să fii din nou lumină vinovată.

Mi-e dor de tine ca de-o primăvară
Ce n-a ajuns nicicând la margini sfinte,
Și totuși, te simt viu, de parcă ieri
Mi-ai spus iubirea-n mii de jurăminte.

Himera noastră blândă ce visează
Ce stă ascunsă-n piele, ca o rană
Ea nu mai sângerează, dar pulsează
În fiecare clipă diafană.

Eu te iubesc în felul meu tăcut,
Cu rădăcini de foc sub scoarța rece,
Cu brațele deschise către vise
Și pașii mei, spre tine, dau să plece.

Tu ești poemul meu nedeslușit,
O șoaptă caldă-n zorii de lumină,
Emoție-n eter fără sfârșit
Iubire care nu se mai termină.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.