Ionutz21 - creaţii proprii

De azi voi face iarăși o schimbare
Și-o să mă lupt cu negura din mine
Să-mi lase-o amintire despre tine,
Oricât ar fi de greu, chiar dacă doare.

De ieri încerc să te atrag spre mine
Și nu știu oare cum să-ți spun că-mi placi...
Dar mai întâi aș vrea să te dezbraci,
Să știu dacă mă mai combin cu tine.

Mi-a trebuit anunț umplut cu glume
Că vând păcate pline de idile
Și m-am trezit înconjurat de lume,
Cu toată amăgirea sub pupile.

Am vrut ca să topesc ghețarii ce-n ochii mei te alintau
Și-n brațul lor dormeai umilă deși pe mine mă răneau,
Ai preferat să porți în suflet toți fulgii anilor de sticlă
Când am căzut, m-ai ocolit, spunând că lumea-ți este mică.

Trăgeam de zile să-mi înec amarul
Și-n umbra ploii m-ascundeam mai des,
Dar pentru tine mă simțeam un stres
Iubirea degustând-o cu paharul!

Voi scrie despre trupul meu de gheață
De-o fi să mai petrec printre cuvinte
Că dragostea ce încă prinde viață
O voi slăvi cu lacrimile-mi sfinte

Pasul mi-e umbrit de vocea care suferă-n tăcere
Când pe străzi găsesc eroii altor vremuri mult mai grele,
Am urmat calea cea sfântă dezlipindu-mă de viață
Declanșând în suflet dorul unor ochi cuprinși de ceață.

Petrec cu ora tot printre cuvinte
Tu ești plecată, nu te mai vorbesc,
În ochii mei ghețarii se-ntâlnesc
Și uneori de noi și-aduc aminte.

Azi nu te voi lăsa să-mi zbori prin gânduri
Că e păcat să calci pe-acel tărâm,
În ochii mei durerea tu o vânturi
Și nu vreau azi credința s-o dărâm!

Ne vom certa din nou pe coji de nucă
Și vom uita că totuși ne-am iubit,
Dar între noi a fost un fel de ducă
Și am plecat știind când am venit.