Ionutz21 - creaţii proprii

Te duci "Române" azi, din țara ta
Și lași în urmă ochi cuprinși de teamă
Adeseori de dor vei lăcrima,
Că nu ai cui să-i spui în noapte "Mamă".

Mă chinui cu vorbe rostite în soare
Dar sunt obosit de gânduri ce dor,
Acasă e Raiul ce are-n dotare
Căldură și pace și urme de dor!

E tulbure zăpada pe-o cărare
Și tind să cred că plouă cu nămeți,
Azi norii-s grei și nu am două vieți
Să știu cât cântărește fiecare.

-Să pot iubi? Nicicând! Nu vreau să sufăr!
Am obosit să îmi iubesc natura,
Atâtea nopți nu i-am simțit căldura
Acestui univers precum un nufăr.

Cu un picior în groapă am șchiopătat puțin
Și am băut și apă și am băut și vin,
Dar iată că-ntr-o seară când ploaia s-a oprit
Vecina mă strigase că-i arde de iubit.

Când zorile se tem de ochii mei
Că dintr-o dată n-or să mi-i mai vadă,
Le voi zâmbi din lipsă de idei
Și voi păși nedumerit pe stradă.

Îți mai aduci aminte vremea-n care
Purtam izvorul vieții pe spinare
Deși era cam greu să număr pașii
Și rupți în vârf aveam și adidașii

Trec zilele și așteptăm răspunsuri
Și ninge-ntruna pe pământul sfânt,
Dar toți cei care au avut doar lipsuri
Nu și-au dorit căldura din cuvânt.

Pământul e supus unui război
În care eu cu tine facem pace,
Și obligați din lipsă de eroi
Ne duc pe frontul care-n focuri zace.

Foc în palmă port în noapte
Când sub creștet stinsă-i viața,
Iară lacrimilor aripi le-am croit fular din lut.
Inima vrea să-mi vorbească