Ionutz21 - creaţii proprii

Aprinde lampa și-ncălzește-ți gândul
Sau toarnă ceară peste trupul meu,
La brațul tău nu îmi revine rândul
Și plec flămând pe drum cu Dumnezeu.

A mai trecut o zi și-mi plouă-n gând
Și caut să-nnoptez la gura sobei,
Trec dealul obosit și lăcrimând
Și-aud din munte cântecele tobei.

Aș vrea să beau un strop de fericire
Păstrată pe-ale buzelor veșmânt...
Să nu existe lacrimi în cuvânt,
Când te-oi cuprinde tainic cu iubire.

Ieri am băut puțin mai mult și-am râs de râsul meu pervers
Și-am ridicat paharul sus, însă cuvintele s-au șters,
Din gura mea atât grea și plină de dezamăgiri
Și-am ascultat un nou colind, având urechile subțiri.

Un viscol pribeag își clătină timpul
Și da, e Ajunul, da-i fără cusur...
Un strigăt de mamă se-aude din jur,
Iar dorul din mine-mi întunecă chipul.

Dacă-ntre noi sunt numai despărțiri
De ce pe lume ne-am născut odată...
De ce în suflet strângem amintiri
Dacă durerea o lăsăm la poartă!?

Vom fi noi doi la graniță-ntr-o seară
Să cerem dreptul de a fi eroi,
În spate, lupii, cu privirea rară
Or să ne protejeze pe-amândoi.

Mă simt străin în trupul meu de lut
Și beau când suferința mă adoarme,
Trăiesc secunda care s-a pierdut
În ochii mei lipsiți de flori și arme.

Azi beau din trupul tău necopt, un elixir, cum altul nu e
Că tinerețea mi-o doresc dar bătrânețea-n cap se suie,
Mi-e tare greu că într-o zi mă voi lipsi de tot și toate
Și pe pământul meu cel drag vor fi doar florile uscate.

Trec prin ploi și cânt la flaut
Uneori o fac de dor,
Ochii tăi încă îi caut
Și-n adâncul de izvor.