Ionutz21 - creaţii proprii

Vezi frate pumnul ăsta cu arginți
Ne-a transformat în doi străini în noapte
Acum ce ne mai leagă-s doi părinți
Și crucea vieții ce-o cărăm în spate

Și din iubirea sfântă din care am prins viață
Mai cer un strop de lacrimi să pot ca să zâmbesc
Tăcerea sufletească o simt de dimineață,
Căci fără tine mamă și astăzi mă trezesc.

Când viața-mi se sfârșește și gongu-n minte-mi sună
Umbrela vieții mele se va 'nălța în zbor
Iertarea și păcatul mă vor chema din urmă,
Căci gliei și iubirii eu am rămas dator.

Mi-e martoră iubirea ce ți-o port
De când pe lumea asta am prins viață
Trecutul meu azi pentru tine-i mort
Și strâng în suflet lacrima de gheață.

Ne oripilăm cu timpul și-aruncăm în foc sutana
Devenind călăi de gheață sub armura de copil
Ochii noștri sunt doi îngeri care-o caută pe mama,
Sub pământul sfânt în care trupul nostru e pueril.

N-avem pace în suflet și visăm pe-ndelete
Aspirând noi minuni, prelucrate cu pietre
Să schimbăm lumea toată, însă cine ne crede,
C-adevărul cel crud, poate să mai aștepte.

Demolări de biserici și de ușe creștine
Vom gusta iminent din viitorul ce vine
Că săracu-i ucis, nu de boala cea slută,
Ci de-aceia ce astăzi te privesc și te-ajută.

Ca un pionier rămas fără putere
Adeseori bat câmpii cu dorul meu vioi
Trezit de-aroma rece a gândului de joi
Îmi beau cafeaua plină de durere

Comparat cu orice meșter care își câștigă banul
Am visat s-ajung departe, mânuind astfel ciocanul
O vecină într-o seară m-a strigat cu disperare
C-a aflat din vecinie că sunt meșter în dotare

Ochi de vultur poartă cerul, trup de înger are luna
Foșnetul înțelepciunii, vântu-și scutură furtuna
Focul minții se aprinde însă eu m-arunc în ceață,
Sub armura mea de humă, detectez mișcări de viață.