Ochi de vultur poartă cerul, trup de înger are luna
Foșnetul înțelepciunii, vântu-și scutură furtuna
Focul minții se aprinde însă eu m-arunc în ceață,
Sub armura mea de humă, detectez mișcări de viață.
Bate clopotu-n ogradă când ia naștere tăcerea,
Pleoapele îmi sunt haine, nu pot să-mi privesc durerea.
Visul s-a legat de chipul inocent bătut de soare,
Tresărind în toiul nopții lăcrimând a remușcare.
Anii au trecut firește sunt bărbat desprins de rele,
Rup cu dinții amintirea că vin timpuri și mai grele...
Mi-am legat de suflet arma cu o mie de cuvinte,
Să mă apăr de hingherii, care nu au leac de minte.
M-am retras din colțul legii și din patimile urii
Acum vreau s-alerg pe stradă, printre roadele căldurii.
Condamnat la existență într-o lume ireală,
Cer Divinului să-mi lase pana mea sentimentală.
Sepiile îşi schimbă culorile în funcţie de plantele şi pietrele din jur. Acest lucru este posibil datorită sacilor cu pigment din piele, care se dilată sau se contractă în momentul schimbării culorii.
Citate şi Maxime:
priveliştile-decor ale sufletului sunt faptele şi istoria gesturilor Teodor Dume
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Detalii poezie:
Distribuie pe: