Ionutz21 - creaţii proprii

Din sângele-mi ales să-ți curgă-n vene,
Îți vei croi un drum cu spini și lacrimi,
C-am fost sărac și prea multe probleme,
M-au tot împins pe drumul plin de patimi.

Cad petale peste fructul bun
Și-nnoptată-i minunata soartă,
Dintr-o casă parcă iese fum
Și gheaurul încă-i beat la poartă.

Lumina-n felinar se-aprinde
Și greieri ies de sub pământ
Din vaduri valul mă cuprinde,
Lăsându-mă fără cuvânt.

Graiul țării poartă vina
Celui slab născut în zare
Că de-o vreme nici lumina
Nu-l ajută la-nvățare

Se lasă seara peste trupul nostru
Și tremuri ca un nor ce-și strigă ploaia...
Pe trupul tău încerc să-mi caut rostu'
Și simt cum se cutremură odaia.

Sunt ca un pui de șarpe veninos
Lăsat pe o prăpastie ostilă,
Acolo unde cel neputincios
Din oseminte și-a făcut movilă.

De-o vreme plouă-n sufletu-omenirii
Iar câmpurile sunt precum o junglă.
Abandonate-n numele iubirii
Le știm de-acum prin sunetul de buglă.

Căzut în patima atelei
Si fără pic de rendez-vous.
Bătrân cât lanțurile Terrei,
El spuse vieții: Nu și nu!

Din trupul meu cândva vor prinde glas
Atâtea chipuri pline de robie.
Voi fi trăit privind întâiul pas,
Pe care-l fac zâmbind pe-aceeași glie!?

Am rupt din mine doar bucăți de aur
Să fie fericită-ntreaga zare...
Eram cuminte, ca un pui de taur,
Și darnic pân' la ultima suflare!