Ionutz21 - creaţii proprii

Părinții-s doar un val de amintire
Pe care îi jelim în ceasul morții
Noi le plantăm tot greul în privire
Și îi lăsăm s-aștepte-n fața porții

După marea constipare cu abonament la budă
Și cu ochii cât gălușca depunând atâta trudă
Un vecin, șomer de-o vreme, observând că timpu-i dur,
S-a gândit să vândă-n stradă, șervețele pentru cur.

Și despre tine pot să spun o viață,
Că mi-ai fost rază-n umbra mea de dor.
Mi-ai scos din suflet lacrima de gheață
Și lângă tine-am învățat să zbor!

Respiră poetul

Respiră poetul prin gânduri și vise
Iar noaptea nu doarme că scrie-un poem

De o vreme toți poeții care scriu cu mâna stângă
Au fost obligați de lege la pomelnic să se strângă
Căci din noua evaluare și prin legea "Creier gol"
Trebuie să-si scrie astăzi, drepturile de-autor.

Cădeau blesteme peste noi
Din cerurile ninse
Și eram singuri, triști și goi,
Cu lămpile aprinse.

Îmbătat de două zile și trezit de-a mea vecină
Că de la atâta ploaie a rămas fără lumină
M-a rugat cu disperare să mă duc la dânsa-acasă,
C-avea hainele murdare și copiii toți la masă.

Opt luni de chin și-o clipă de plăcere
Și-un vis nemărginit lăsat în drum
Trei luni am fost abandonat de stele
Și-o lună am dormit-o pân' acum.

Când merg pe strada trist și abătut
Mi-apari in orice chip ce trece-agale
Și-mi pare bine că te-am cunoscut,
Chiar daca drumurile noastre-s dirijoare.

Și n-am să uit vreodată a ta poartă
Mă iartă mamă, trebuie să plec
Am doi copii ce numele mi-l poartă
Și zilele-ncontinuu trec și trec.